Interesul crescut pentru comportamentul alimentar, se manifestă deja de mai bine de 35 de ani, urmărindu-se relația dintre hrănire, comportamentul alimentar, prepararea alimentelor, prezentarea preparatelor culinare și starea de bine respectiv sănătatea individuală [1]. Trendul actual este acela de a reuni toate aceste aspecte legate de aporul energetic uman sub o singură denumirea și anume aceea de ‘‘medicină culinară’’. Există o multitudine de publicații care susțin importanța și beneficiile medicinei culinare.
Medicina culinară nu este doar nutriție, dietetică, medicină preventivă sau medicina stilului de viață, nici doar artă culinară sau știință alimentară. Nu are o singură filozofie dietetică, nu respinge prescripțiile medicale, nu este vorba doar despre gătitul bine sau despre arome, nu se referă doar la conținutul în macronutrienți, micronutrienți, fitonutrienți ai alimentelor.
În schimb, medicina culinară este un domeniu nou al medicinei bazate pe dovezi, ce îmbină hrănirea cu arta gătitului și cu știința medicinei [2]. Medicina culinară este destinată să ajute oamenii în luarea de decizii personale corecte în relație cu starea de sănătate, decizii privind consumul alimentelor de calitate și crearea accesului la acestea în scopul prevenirii și tratării bolilor, precum și la restauraea stării de bine.
Ca disciplină practică, medicina culinară nu se axează pe aspectele ipotetice, în schimb, este preocupată de nevoile imediate ale pacientului, răspunde la întreabarea ‘‘Ce trebuie să mănânce un individ potrivit cu condiția sa?’’ Deoarece alimentele sunt speifice unei condiții a individului, aceeași dietă nu este potrivită pentru toată lumea. Condițiile clinice diferite necesită comportament alimentar diferit, alimente și băuturi diferite.
Medicina culinară încearcă să îmbunătățească starea pacientului prin ceea ce acesta mănâncă și bea în mod regulat. O atenție deosebită este acordată modului în care alimentele funcționează în organism, precum și aspectelor socio-culturale și a celor care țin de preferințele individuale pentru mâncare și prepararea alimentelor. Obiectivul medicinei culinare este acela de a încerca să confere individului cunoștiințele necesare pentru a avea grijă de el însuși într-un mod sigur, eficient și în confort cu consumul de alimente și băuturi, ca tehnică de îngrijire primară.
Importanța medicinei culinare apare în contextual [3]:
- interesului populației pentru mesele departe de casă, pentru mâncarea și gătitul în medii de divertisment populare, sfaturile dietetice populare contradictorii diseminate pe diferite căi și mai ales problemele de gestionare a greutății precum și bolile cornice persistente în comunităț;
- nemulțumirii pe scară largă privind abordările medicale convenționale asupra bolilor cronice împreună cu entuziasmul despre medicina integrativă;
- omniprezenței alimentelor foarte procesate, însoțită de suspiciunea generală tot mai mare a consumatorilor față de valorea lor pentru sănătate și de recunoașterea valorii slab nutritive a alimentelor fast-food [4];
- creștererii costurilor asistenței medicale, odată cu creșterea poverii economice și a riscurilor pentru bolile netransmisibile legate de alimentație;
- ponderii importante a adulților cu venituri mici, care trebuie să aleagă între a cumpăra medicamente sau alimente;
- lipsei de de alimente sănătoase ca o consecință a penuriei politicilor de promovare a alimentației corecte și a rolului ei pentru sănătate, în instituții, locuri de muncă, școli și guvern;
- interesului reactivat pentru alimentele ecologice, fără aditivi, din agricultura tradițională locală și pentru grădinăritul în gospodăria proprie.
Unele modele alimentare s-au dovedit a fi la fel sau chiar mai eficiente decât tratamentele medicametoase, pentru unele condiții: modelul alimentar antiinflamator pentru artrita reumatoidă [5], o dietă ketogenică pentru epilepsie [6], modelul mediteranean de alimentație pentru bolile cardiovasculare [7], pentru cancerul de colon avansat [8] și diabetul de tip 2 [9]. Multe alimente și-au dovedit eficiența în diferite patologii, leguminoasele în scăderea colesterolului [10], boabe de soia pentru hipertensiune [11], fructele cu coajă lemnoasă pentru sindromul metabolic [11], peștele preparat la coptor sau fiert pentru în insuficința cardiacă [13], mierea și laptele pentru tusea acută [14], etc. Astfel, pentru mulți pacienți, alimentele nutritive au devenit medicamente.
Medicina culinară oferă modalități sistematice de a întelege pacientul și de a aprecia înțelegerea pe care pacientul o are în relație cu alimentele și preparea lor, ca parte a îngrijirii sale, precum și aplicarea acestor informații asupra obiectivelor privind starea sa de sănătate.
Medicina culinară vizează nu doar educația și consilierea pacienților ci deopotrivă atitudinile și practicile furnizorilor de servicii medicale, comportamentul lor regăsindu-se în acțiunile lor de consiliere cu privire la alimente și dietă [14].
Medicina culinară își confirmă odată în plus necesitatea în condițiile în care majoritatea clinicienilor nu au deprinderi culinare sau de preparare a alimentelor, nu sunt familiarizați cu tiparele de alimentație sau cu mecanismele prin care alimentele influențează metabolismul, imunitatea, fiziopatologia sau bunăstarea individului. Intervențiile convenționale costisitoare necesită mai puțin timp pentru a fi recomandate decât intervenția privind stilului de viață. Întrebarea care se pune este „Câți dintre cei care fac parte din personalul medical se simt suficient pregătiți pentru a oferi sfaturi cu privire la comportamentele preventive în scopul conservării sănătății?” [15, 16].
Alți specialiști, din domeniul preclinic, bucătari, antrenori de fitness, producători de alimente ecologice, cochetează cu oferta de sfaturi cum ar fi cele de optimizare a performanței fizice, îmbunătățirea acuității mentale, vindecare a leziunilor musculo-scheletice, recuperare accelerate, etc., fără o suficientă pregătire atât în știința medicinei, cât și în cea a nutriției și dieteticii sau alimentului.
Înțelegerea rolului medicinei culinare de către clinicieni și de către lucrătorii din domeniul preclinic va îmbunătăți și va facilita accesul pacienților către educație, consiliere și intervenții specifice, din partea specialiștilor în medicina culinară, având ca obiectiv un impact crescut în reducerea costurilor de îngrijire medicală convențională. Specialiștii în nutriție și dietetică vor fi capabili să întreprindă educația și formarea în concordanță cu principiile medicinei culinare, să acceseze materiale și cercetări bazate pe dovezi, să aplice intervențiile necesare nevoilor pacienților, pentru a contribui la corectarea factorilor cu risc pentru sănătate, contribuind astfel la definirea principalelor provocări viitoare în ceea ce privește realația stil de viață-sănătate.
Concluzie. Medicina culinarea este știința bazată pe dovezi, cea care integrează științele nutriției, dieteticii, medicinei, alimentului, gastronomiei și gastrotehniei, asigurând liantul dintre ele, având ca obiectiv susținerea stării de sănătate prin prevenirea și tratarea bolilor.
References
- Terry SI, Hanchard Gastrology: the use of culinary terms in medicine. Br Med J. 1979;2(6205):1636–1639.
- La Puma J, Marx RM. ChefMD’s Big Book of Culinary New York: Crown 2008.
- La Puma J. What is culinary medicine and what does it do? Population Management Health 2016, 19(1): 1-3
- Lee NM, Lucke J, Hall WD, Meurk C, Boyle FM, Carter Public views on food addiction and obesity: implications for policy and treatment. PLoS One. 2013;8(9):e74836.
- Adam O, Beringer C, Kless T, et al. Anti-inflammatory effects of a low arachidonic acid diet and fish oil in patients with rheumatoid Rheumatol Int. 2003, 23(1):27–36.
- Levy RG, Cooper PN, Giri P. Ketogenic diet and other dietary treatments for epilepsy. Cochrane Database Syst 2012, 3: CD001903.
- Estruch R, Ros E, Salas-Salvado´ J, et Primary prevention of cardiovascular disease with a Mediterranean diet. N Engl J Med. 2013, 368:1279–1290.
- Meyerhardt JA, Niedzwiecki D, Hollis D, et Association of dietary patterns with cancer recurrence and survival in pa- tients with stage III colon cancer. JAMA. 2007, 298:754–764.
- Koloverou E, Esposito K, Giugliano D, Panagiotakos D. The effect of Mediterranean diet on the development of type 2 diabetes mellitus: a meta-analysis of 10 prospective studies and 846 participants. Metabolism. 2014, 63: 903–911.
- Ha V, Sievenpiper JL, de Souza RJ, et al. Effect of dietary pulse intake on established therapeutic lipid targets for cardiovascular risk reduction: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled CMAJ. 2014, 186(8): E252–E262.
- Welty FK, Lee KS, Lew NS, Zhou Effect of soy nuts on blood pressure and lipid levels in hypertensive, pre- hypertensive, and normotensive postmenopausal women. Arch Intern Med. 2007, 167:1060–1067.
- Blanco Meia S. Effect of tree nuts on metabolic syndrome criteria: a systematic review and meta-analysis of rando- mised controlled BMJ Open. 2014;4(7):e004660.
- Belin RJ, Greenland P, Martin L, et al. Fish intake and the risk of incident heart failure: the Women’s Health In- Circ Heart Fail. 2011;4:404–413.
- Miceli Sopo S, Greco M, Monaco S, et al. Effect of mul- tiple honey doses on non-specific acute cough in
- Frank E, Kunovich-Frieze Physicians’ prevention counseling behaviors: current status and future directions. Prev Med. 1995;24:543–545.
- Park ER, Wolfe TJ, Rigotti NA. Perceived preparedness to provide preventive counseling. J Gen Intern Med. 2005;20: 386–391.
